Liturghie arhierească la hramul Mănăstirii Văratec ‒ cinstirea Sfântului Iosif de la Văratec

Pe 16 august este și ziua de cinstire a Sfinților Martiri Brâncoveni, iar Părintele Mitropolit a subliniat în cuvântul său de învățătură cât de important este să menținem vie legătura cu sfinții care se roagă pentru noi și să ne deschidem revărsării continue de har și binecuvântare de la Domnul: „Sfântul Pavel amintește despre roadele Duhului Sfânt, care sunt bunătatea, blândețea, curăția, credința și cele asemănătoare lor. «Iar împotriva acestora nu este lege», adaugă Sfântul Pavel, adică nu sunt reglementate de legi și regulamente și nimeni nu se poate opune lor prin dispoziții exterioare, pentru că ele arată dimensiunea lăuntrică a omului cu Dumnezeu și cu oamenii. Oamenii care sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele, trăiesc în Duhul Sfânt și sunt chemați ca viața în Duhul Sfânt să fie constantă în existența lor de fiecare zi. Să fugim de mărire deșartă, continuă Sfântul Apostol Pavel, și să avem grijă de cei neputincioși, purtându-ne sarcinile unii altora. Domnul Hristos în Evanghelia de astăzi amintește de patru dintre cele Nouă Fericiri: sărăcia cu duhul, plânsul după Dumnezeu, fericirea celor prigoniți pentru dreptate și a celor flămânzi și însetați. Prin intermediul Epistolei către Galateni și a cuvântului din Evanghelie, încercăm să înțelegem taina sfinților pe care îi prăznuim astăzi: Sfântul Iosif de la Văratec, Sfinții Brâncoveni, îndrăznind a adăuga lor și chipul binecuvântat al fratelui întru Hristos, cunoscut mai ales în această zonă, ca Moș Gheorghe de la Piatra-Neamț. Pentru că ce sunt sfinții lui Dumnezeu, dacă nu ai oameni trăitori în această lume și care și-au însușit taina Scripturii. Pentru ei, Scriptura a devenit bogăția de fiecare clipă, din care s-au hrănit și s-au străduit, de-a lungul vieții lor, să trăiască după Sfânta Scriptură. Ce au fost și sunt Sfinții Brâncoveni, Sfântul Iosif sau Moș Gheorghe? Au fost «oamenii lui Hristos», cum spune Sfântul Apostol Pavel, care și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele, dobândind astfel roadele Duhului Sfânt, prin intermediul cărora au găsit calea către Dumnezeu, pentru că țelul cel mai înalt al viețuirii omului, atât în mănăstire, cât și în parohie, este dobândirea Duhului Sfânt”.

Înaltpreasfințitul Teofan a adăugat un îndemn la smerenie, care este cea mai scurtă cale a omului către Dumnezeu: „Cei care trăiesc în Duhul Sfânt, în Duhul să și umble, așa încât nu poate exista creștin adevărat fără să fie îmbrăcat în haina smereniei, pentru că smerenia este puterea cea mai mare, pentru că numai ea poate cuceri inimi și suflete, ceea ce nici banul, nici armata, nici știința nu pot face. Cum îndemna un părinte al Bisericii, «alergați, fraților, după smerenie, căci cel smerit primește și darurile pentru care nu a luptat. Chiar dacă nu se roagă mult, dar este smerit, primește și răsplata rugăciunii. Chiar dacă nu dă milostenie, dar este smerit, primește nu doar plata smereniei, ci și pe cea a milosteniei și pe celelalte». Încât putem spune că Fericirile despre care amintește Evanghelia de astăzi au fost dobândite ca mare taină de sfinții pe care-i prăznuim astăzi”.

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Părinte a săvârșit slujba de parastas pentru  ctitorii și viețuitorii trecuți la Domnul de la această mănăstire. La final, cei aproximativ 300 de credincioși prezenți și obștea mănăstirii au primit binecuvântarea arhierească.

Anul acesta s-au împlinit și 100 de ani de la trecerea la Domnul a credinciosului Moș Gheorghe, considerat de mulți un adevărat sfânt al secolului XX. Osemintele sale se află în osuarul Mănăstirii Văratec, care este amplasat sub altarul bisericii.

Sfântul Iosif de la Văratec, canonizat în anul 2008, este întemeietorul mănăstirii și a fost ucenicul Sfântului Paisie de la Neamț. Moaștele Sfântului Iosif se află în biserica mare a Mănăstirii Văratec.